Fraților, vine ceasul cel mai de pe urmă, când fiecare dintre noi avem să trecem pragul acestei vieți. Va veni moartea azi, mâine, poimâine; nu știm când vine ziua aceea. Vai de noi și de noi în vremea morții! Spaima va fi mare, căci satana, cum se arată în "Războiul nevăzut", toată viața luptă să ne ducă prin păcat la iad, la veșnica muncă, dar niciodată nu dă atâta luptă ca în vremea morții.
Să se știe că patru sunt asupririle cele mai primejdioase cu care ne dă război vrăjmașul în vremea morții:

a. întâi este războiul împotriva credinței;

b. al doilea, împotriva nădejdii;

c. al treilea, împotriva smereniei, cu slava deșartă și cu mândria;

d. și al patrulea, cu nălucirile cele de multe feluri și prefacerea slujitorilor nedreptății în îngeri de lumină.

Sântul Nicodim Aghioritul ne învață în ce chip trebuie a se lupta cineva împotriva acestor mari asupriri și grele ispite din vremea morții. Și iată cum:

a. Când vrăjmașul va începe a ne da război cu mincinoasele lui apucături, prin gânduri de necredință în mintea noastră, atunci trebuie să ne tragem înapoi degrabă, de la minte la voire, zicând: „Du-te înapoi, satano, tatăl minciunii, căci nu voiesc nici măcar să te aud pe tine, fiindcă destul îmi este mie a crede cele ce crede Biserica cea sfântă a Lui Hristos”.

Și să nu dăm loc în inima noastră gândurilor necredinței, precum este scris de înțeleptul Solomon: "De se va sui peste tine duhul celui puternic — adică al vrăjmașului, — să nu-ți lași locul tău. Și dacă vrăjmașul șarpe îți va aduce îndoială în ce crede Biserica, nu-l băga în seamă și să nu-i răspunzi. Ci, văzând minciuna și viclenia lui, ferește-te foarte mult de el."

Iar dacă ești puternic în credință și în gândire și voiești să-l faci pe vrăjmașul de rușine, răspunde-i lui: „Biserica crede adevărul”. Și de-ți va zice ție: „Ce este adevărul?” Zi-i lui: „Acela pe care îl crede Biserica”. „Și ce crede Biserica?” „Adevărul”. „Care adevăr?” „Pe care-l mărturisește Biserica” și pururea fii în gând cu rugăciunea către Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

b. Iar când ne războiește vrăjmașul cu deznădejdea, să ne aducem aminte de mila și bunătatea Lui  Dumnezeu, Care a venit în lume să moară pentru  noi, păcătoșii.

c. Când ne va da război cu slava deșartă și cu mândria, să ne socotim că suntem praf și cenușă și să punem toate isprăvile noastre pe seama Lui Dumnezeu. Să ne cunoaștem cu adevărat greutatea păcatelor și a răutăților noastre, dar să nu deznădăjduim de mila Lui Dumnezeu, căci auzi ce zice Sfântul Duh prin gura Proorocului David: "Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi și nu vor greși toți cei ce nădăjduiesc spre Dânsul."

d. Iar dacă ne vor da nouă diavolii război cu nălucirile și prefacerile lor în chip de îngeri de lumină, să stăm tare întemeiați în smerenia cugetului nostru și să zicem: „Schimbați-vă, ticăloșilor, în întunericul vostru, că mie nu îmi trebuiesc vedenii! Nu am trebuință în acest ceas decât de mila Lui Dumnezeu și de milostivirea Lui.”

Și chiar de ai cunoaște că multe din semnele arătate ar fi de la Dumnezeu, întoarce-te de la dânsele și alungă-le de la tine cât poți de departe. Și să nu te temi că nu-I place Lui Dumnezeu acest lucru și această întoarcere a ta, de o faci socotindu-te nevrednic de acele vedenii.

Așadar, țineți minte, frații mei, că acestea sunt armele cele mai de obște pe care obișnuiesc vrăjmașii noștri draci a le unelti împotriva noastră în ceasul cel mai de pe urmă al morții. Și fiecăruia îi dă război după plăcerile și patimile la care îl cunoaște că este supus mai mult.
Și să nu uiți a cere cu toată inima, în ceasul acela, ajutorul rugăciunilor Preasfintei și Preacuratei Maici a Lui Dumnezeu, și grabnicul ei ajutor te va izbăvi și va aduce peste sufletul tău mila ei și îndurarea Preaputernicului Dumnezeu. Amin!

(Extras din "Ne vorbește părintele Cleopa", vol. 8)