Care-i crucea ta? Crucea ta-i toată viața ta. Întinde mâna, că ești cruce. Și orice vei face - lucrul cel bun: că te duci la biserică - ușurezi crucea Domnului Hristos; te spovedești - ușurezi crucea Domnului Hristos; plângi pentru păcatele tale - ai ușurat crucea Domnului Hristos. Adică, n-a venit în zadar! Vedeți? Aici facem bucurie și Maicii Domnului, aici oamenii pot să facă bucurie, adică nu a venit Domnul degeaba, nu L-a născut degeaba pe fața pământului, ci a venit ca să ridice păcatele lumii.

M-am dus odată la o conferință ca să spun un cuvânt și am primit un bilet acolo... spunea:

"Părinte, dar de ce dumneavoastră vorbiți numai de păcate, de întunecime, de răutăți..."

Și îi zic că noi astea le avem, dacă am avea și de celelalte, aș vorbi și de ele, dar nu le prea avem...

Și-atunci spune: "Păi, omul are și aureolă..."

Și eu i-am zis: "Drăguțule, du-te și bagă-te într-o pivniță, undeva unde-i întuneric beznă. Vreau să-ți văd aureola! Atunci, dacă tu-n pivnița aia strălucești - așa se poate verifica orișicine, orice om de pe fața pământului - să nu se înșele cu cuvinte deșarte - du-te și trăiește pe credința ta, pe trăirea ta și vezi pe viu lucrurile acestea! Bagă-te în pivnița aia, nu spune la nimeni nimic, și dacă tu ai strălucit acolo, ai aureolă, dacă nu, îți spun că ești mai întuneric decât întunericul de acolo. Adică, păcatele întunecă. Când L-ai dobândit pe Hristos, strălucești!

Nu vreau niciodată să mă socotesc un om înțelept, pentru că nu am încă trăirea care ar trebui să o am, dar mă lupt. E o luptă lăuntrică în mintea mea, în trupul meu, în trăirea mea; și lupta asta a mea îi îndemn și pe oameni, tocmai din greutatea asta a mea îi învăț și pe oameni să nu deznădăjduiască. Pentru că avem la îndemână rugăciunea, răbdarea, lacrimile.
-La ce sunt bune lacrimile, părinte?
-Spală. Uitați-vă, de exemplu când plânge un om cum îi strălucește fața... lacrimile de căință îți dau putere să te lupți cu patimile și te ridică din starea ta căzută. Temelia e rugăciunea și insistența să nu dai înapoi. 

Vedeți? Și azi, câtă lume se întâlnește cu Domnul Hristos? Care se duc la biserică, care se roagă, care fac metaniile, care fac închinăciunile... Că metaniile și închinăciunile reprezintă căderea aia a Lui Iisus Hristos cu crucea în spate. El a căzut pentru noi. Și acolo erau păcatele lumii, ale mele și ale tale...
Să nu creadă cineva că Hristos a suferit numai acum 2000 de ani și s-a terminat. Nu! De 2000 de ani se frânge trupul Domnului Hristos, adică, și se împarte, se dă nouă, păcătoșilor.
 

"Beți dintru acesta toți, acesta este sângele Meu, al legii celei noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor..."

Vedeți? Și trupul se frânge și sângele curge... Pentru ce? Pentru ca să ne spele păcatele noastre, ale fiecăruia.
 

Zice Domnul Hristos: "Cel ce vrea să vină după Mine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie!"

(Părintele Arhimandrit Ghelasie Țepeș)