Odată, în Postul Mare, vine bunica Veronica din Iaşi la împărtășit și spovedit; dânsa are 94 de ani, evlavioasă, rugătoare, cuminte, lucidă și sprintenă ca o rândunică.
 

Îmi dă un pomelnic de morţi şi de vii, așez pomelnicele la locul lor, aștept să văd ce-mi va mai spune. 
Bunicuța începe a zice: "Ştii, părinte, că am pensia mică, nu am bani pentru pomelnice, dar ştii ce am făcut eu pentru mata? Ți-am citit vreo 400 de Paraclise la Maica Domnului, fiindcă ştiu că n-ai timp, la câtă treabă este la mănăstire.
 

M-a luat instantaneu o stare de rușine interioară, mă gândeam în sine: "Vezi suflet de creștină care te umilește la ziua Judecății de Apoi! Ce răspuns să dai ca preot sănătos şi întreg Lui Dumnezeu în ziua aceea, pentru lenea și comoditatea de azi?" 
 

Când o bătrână sfântă, la 94 de ani, vine şi spune că s-a rugat în contul tău cu 400 de Paraclise, ce raspuns să mai ai înaintea Domnului Hristos? 
În ce loc va sta ea în Rai sau în Slava Lui Dumnezeu şi în ce loc vom sta noi ca slujitori, la fel creștinii nepăsători a Lui Dumnezeu în ziua Judecății?

(Părintele Calistrat Chifan)