*Trei gropi ne deschid diavolii: întâi, ne opresc de la facerile de bine, apoi, dacă nu reuşesc, caută să ne determine să facem binele fără Dumnezeu, iar, dacă nici aşa nu pot, ne laudă pentru binele făcut pentru a ne mândri.
 

*Când dispare speranţa, dispare şi iubirea.
Pocăinţa este învoiala cu Dumnezeu pentru a doua viaţă.
Smerită cugetare arată cel care, ocărât fiind de altul, nu-şi micşorează dragostea faţă de acesta.
 

*Dumnezeu este al tuturor!
Darul lacrimilor este mai mare decât botezul, deoarece curăţă păcatele săvârşite după acesta.
 

*Creştin este cel ce Îl imită pe Hristos: în cuvinte, în fapte, în gândire.
 

*Rugăciunea este, după fiinţa ei, apropierea şi unirea omului cu Dumnezeu; iar după lucrare, rugăciunea este puterea susţinătoare a lumii, împăcarea cu Dumnezeu.
Să ne temem de Domnul ca de fiare. Căci am văzut oameni care, ducându-se să fure, nu se temeau de Dumnezeu, dar, auzind lătrat de câini în acel loc, s-au înapoiat îndată; şi ceea ce n-a făcut frica de Dumnezeu, a făcut frica de fiare.
Dumnezeu nu ne porunceşte şi nu doreşte să fim trişti în inima noastră; mai degrabă, doreşte ca, din iubire pentru El, să avem mereu bucurie în suflet.
Dumnezeu stă la poarta inimii, cerşind iubirea noastră.
 

*Creştinii nu se nasc, ci se fac.

(Sfântul Ioan Scărarul)