*Fraților, nu vremurile sunt grele, ci păcatele sunt grele, așa să știți! Dumnezeu nu mă întreabă de sfârșitul lumii, ci de al meu... Nu cereți să faceți minuni! Cel mai mare dar acesta este: să îmi văd păcatele mele și să pot plânge.
Dumnezeu iubește pe omul smerit și nebăgat în seamă de nimeni. N-ai văzut? Toți sfinții au avut smerenie... Ei nu s-au socotit că sunt buni, ci că sunt nevrednici, gunoiul pământului... Când vei auzi pe cineva că se recomandă el ca sfânt, acela înșelat de diavol este.
 

*Persoanele care au duhuri, obișnuiesc să dea vina pe altul: "Că uite, eu din cauza cutăruia sufăr"... Orice i s-ar întâmpla omului, să zică așa: "Pentru păcatele mele!" Să nu zic niciodată că din cauza cutăruia eu sufăr, nu, pentru că, de spun așa, ispitele se îndelungă, Duhul Sfânt vine cu întârziere sau de fel, dacă nu am smerenie.
 

*Cea mai mare virtute e smerenia. Poate să aibă cineva fapte bune cu grămada, dacă nu are smerenie și căință - degeaba. Și dacă și-a pus în gând că "eu sunt mai bun ca altul!" , a pierdut... atâta vă spun: smerenia este putere dumnezeiască și este putere mare.
 

*Dacă dorești și vrei să te faci preot și duhovnic, și nu dorești să te faci mucenic, să nu te faci preot, că mai bine un dascăl în Rai decât un preot în iad.
 

*Nu e treaba noastră cu judecatul... Eu dacă judec pe cel desfrânat, îs călcător de lege ca și el. El o călcat o poruncă și eu am călcat pe a doua:" nu judecați ca să nu fiți judecați"... Și amândoi suntem călcători de lege.
 

*Să mai întrebăm conștiința: "Conștiință, spune drept: dacă mor acum, mă mântuiesc? Îi place Lui Dumnezeu cum trăiesc?"
Zice un părinte că cine iubește tăcerea iubește veșnicia, și cine zice rugăciunea în inimă acela va simți veșnicia.
 

*Dacă ești în primejdie de moarte și îți este frică de ea, înseamnă că mai ai nevoie de pocăință...
 

*Să folosim mila pentru aproapele și asprimea pentru noi.