- Tată , ne vorbește satul, că suntem plini de nevoi...
- Lasă-i tată, să vorbească, grija noastră-o ducem noi!
- Azi copii-au râs de mine, că sunt mic și pricăjit...
- Tu zâmbește și îi iartă, ești de Dumnezeu iubit!
- Dar am hainele-nvechite și mănânc pâinica goală...
- Măi copile-i cea mai dulce, c-o mănânci la-nghesuială!
- Și mai spun că n-avem lemne pentru iarna ce-o să vie...
- Dar avem, copile dragă, suflet cald și bucurie,
Că suntem cu toți la masă și zâmbim de sărbători,
Și avem cât să ne-ajungă... Ce ne trebuie comori?
Crezi că cei ce au de toate, sunt mai fericiți cumva?
Pot avea aur cât lumea, că tot nu s-or bucura.
Dintr-un blid mâncăm cu toții, dormim toți într-o cămară,
Ne-ncălzim unul pe altul, fericiți seară de seară.
Dumnezeu va avea grijă de nevoi să ne ferească,
Cea mai mare avuție-i mulțumirea sufletească!!!
Și-ți mai dau un sfat, ascultă-l: Nu te-nvenina cu gândul,
Gura lumii totdeauna, o astupă doar pământul!

Versuri: Oana Adriana Alexandrescu