Ninge lin, bacovian, în prag de Florii.

O pată de culoare a înveșmântat pământul. Deși este primăvară, încă visez la iarnă. Am voie să visez... pe vise nu se pune praful. Privesc fiecare fulg de zăpadă și mă bucur de frumusețea lui. Cât de neputincios sunt  în fața măreției Lui Dumnezeu! Parcă a trecut viața pe lângă mine și nu am știut să mă bucur de ea.

Alergăm de dimineața și până seara târziu... și parcă doar atât știm să facem... iar timpul fuge... Viața se măsoară în timp, nu în bani. Omul nu trebuie să fie neapărat frumos, perfect sau bogat, trebuie să fie OM. Muncim toată viața ca să plătim niște betoane, fiindcă aia-i fericirea pentru noi. Ne bucurăm că ne-am schimbat mașina, că avem televizorul cu diagonala cea mai mare și că telefonul are 3 camere pe spate. Cât de mult ne-am lăsat amagiți de lucrurile acestea materiale! E plină lumea de nefericiți care dau lecții despre fericire. Demult îmi pun o întrebare grea, ce cred că puțini ar înțelege-o: "Dacă te-ai îmbolnăvi și n-ai mai putea munci, oare cine te-ar iubi?"
E vreme de post , e vreme de rugăciune... Să aveți inimile sus și sufletele curate. 
 

Să luați aminte: în sufletul omului să intri ca într-o biserică!

(Pr. Gabriel Ichim - Radu)