S-a păstrat o mărturie cutremurătoare a părintelui Cleopa despre clipele de coşmar petrecute în beciurile Securităţii:

„Odată am fost arestat de Securitate la Mănăstirea Slatina şi apoi dus la Fălticeni. Aici am fost bătut şi băgat într-un beci în care ardeau câteva sute de becuri. Toţi care intrau acolo ieşeau aproape nebuni. M-au băgat şi pe mine, ca să-mi pierd minţile. Nu mai vedeam cu ochii şi nu mai puteam de căldură. Atunci mi-am coborât mintea în inimă cu rugăciunea Lui Iisus. După o oră m-au scos şi s-au mirat toţi că încă mai vorbeam şi mergeam fără să mă ţină nimeni”.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan – „Viaţa părintelui Cleopa Ilie”)

În 1956 a revenit la metanie, iar în primăvara anului 1959 s-a retras pentru a treia oară în Munţii Neamţului, unde şi-a petrecut următorii cinci ani. A revenit la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obşti, povăţuind fără întrerupere atât călugări, cât şi mireni, timp de 34 de ani.

Părintele Cleopa a încetat din viaţă pe 2 decembrie 1998. Este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Sihăstria, având pe cruce menţiunea „mare duhovnic şi predicator”.

În acelaşi loc îşi duc somnul de veci alţi duhovnici vestiţi, precum părintele Paisie Olaru sau părintele Ioanichie Bălan, dar şi renumitul pictor bisericesc român, de origine ucraineană, Irineu Protcenco, autorul celebrei icoane „Tânguirea Maicii Domnului”.