Când sufletul este sănătos, are iubire înăuntrul lui, nu se scandalizează, rabdă cuvântul greu al fratelui, nu-i scoate în evidență greșelile, întotdeauna are un cuvânt greu de spus celui de lângă el, cedează și scapă de gânduri și de strâmtorare; nu se mânie, nu cârtește, nu se contrazice, nu șoptește, nu se arată neascultător, nu se poartă ciudat, și multe altele, care sunt semnele unei stări bune. 
 

Nu doar necazurile, ci și bolile, și ocările, și lipsurile, și toate răutățile, le rabdă mai ușor cel care are sănătate duhovnicească. Dar ce înseamnă să fii sănătos la suflet? Înseamnă să fii smerit cu duhul, să ai credință în Dumnezeu și în toate să-ți pui nădejdea în El. 
Cel care se silește să le dobândească pe acestea va trece mai lesne peste toate încercările vieții. Cel sănătos sufletește nu se smintește ușor de cuvintele fratelui. Nu se tulbură în greutăți, nu se supără când este jignit sau nedreptățit, pentru că sufletul lui este smerit, blând și curat. 
Întotdeauna trebuie să-l îndreptățești pe fratele tău și să te osândești pe tine însuți. Niciodată să nu îndreptățești faptele tale, ci învață să spui „iertați” și smerenia se va sălășlui întru tine. Chiar și atunci când greșeala nu este a noastră, să ne cerem noi primii iertare, și așa vom ajuta la smerirea minții celei trufașe și aplecate spre mândrie, orgoliu și îngâmfare. 
Cel care caută să-și dovedească dreptate în orice situație nu va dobândi niciodată smerenia cea aducătoare de pace și tihnă, ci va fi mereu tulburat, nemulțumit și în stări conflictuale cu cei din jur. 
Fă răbdare și treci cu vederea greșelile fratelui tău, amintindu-ți de îndelungă-răbdarea Lui Dumnezeu față de greșelile tale. 
 

În tot ce facem trebuie să luăm ca pildă viața Mântuitorului: cum a trăit El pe pământ, ce a predicat, cum s-a purtat cu oamenii. 
Vom învăța astfel blândețea și smerenia Lui, bunătate, dragostea, jertfelnicia, facerea de bine, mila, iertarea și mai ales, răbdarea Sa cea mai presus de înțelegere. 
Iubește precum și Iisus te iubește... Păstrează tăcerea, rugăciunea neîncetată și osândirea de sine, și atunci vei vedea câtă umilință și lacrimi și bucurie vei simți. 
Păzirea smereniei înseamnă înmulțirea dragostei. Iubirea de semeni ne păzește de toate păcatele. 
Fie ca sufletul vostru să se însănătoșească mai mult, căci atunci când sufletul este sănătos, are răbdare în necazuri, are lepădare de sine; nu-l înspăimântă nici bolile, nici gândurile iubirii de sine. 
 

Cel sănătos sufletește se vede și din felul în care rabdă cuvântul greu al fratelui, spune cuvinte bune celor din jur și cedează voii celorlalți. Unul ca acesta nu suferă de tulburarea gândurilor sau de mâhnire. Dimpotrivă, este vesel și liniștit. 
Când sufletul este sănătos, nu se mânie, nu cârtește, nu grăiește împotrivă… 
Această sănătate o cer de la voi, pe aceasta vă sfătuiesc și mă rog s-o dobândiți! 

(Părintele Efrem Filotheitul)