Serafim Rose (13 august 1934 San Diego - 2 septembrie 1982 Platina) a fost un ieromonah (preot călugăr) ortodox american, unul din marii mărturisitori și apologeți ai Ortodoxiei, nu numai ai Americii, ci ai întregii lumi, un teolog desăvârșit. A aparținut de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei. Deși nu a fost canonizat, este venerat ca sfânt de numeroși credincioși ortodocși.
____________________
,,Noi, cei ce voim a fi creștini, nu trebuie să așteptăm din partea lui nimic altceva decât răstignirea. Pentru că a fi creștin este totuna cu a fi răstignit, în această vreme și în orice vreme de când Hristos a venit pentru întâia dată. Viața Lui este un exemplu -- și un avertisment -- pentru noi toți. Trebuie să ne răstignim personal, mistic; căci singura cale spre Înviere este răstignirea. Dacă vrem să înviem împreună cu Hristos, trebuie mai întâi să ne smerim împreună cu El -- chiar până la smerenie supremă, lasându--ne devorați și scuipați afară de lumea care nu înțelege. Și trebuie să ne răstignim în afară, în ochii lumii; căci Împărăția Lui Hristos nu e din lumea aceasta, iar lumea nu poate să suporte nici măcar pe un singur reprezentant al ei, nici măcar o secundă. Lumea poate să-l primească doar pe Antihrist, acum și oricând.
Nu-i de mirare, deci, că este greu să fii creștin --- nu este greu, este cu neputință. Nimeni nu poate să primească în mod conștient un fel de viață care, cu cât se trăiește mai sincer, cu atât conduce mai sigur spre propria distrugere. Iată de ce ne revoltăm mereu, căutăm să ne ușurăm viața, încercăm să fim creștini doar pe jumătate, încercăm să împăcăm cumva cele două lumi. Însă, până la urmă, trebuie să alegem, căci fericirea noastră se află fie într-o lume, fie în cealaltă, nu în amândouă.
Doamne, dă-ne puterea de a urma calea răstignirii! Nu există nici o altă cale de a fi creștin.
În vremurile ce ne stau inainte, diavolul se va folosi de orice pri­lej pentru a-i face pe adevarații creștini ortodocși să se mânie unii pe alții pentru pricini mari și (mai cu seamă) mici. Va trebui să ne silim să nu mușcăm momeala.
Nu-ți fie teamă să-ți mărturisești păcatele trupești și sufletești! De ce crezi că ești atât de sfânt? 
Dumnezeu îți permite să cazi iar și iar, tocmai pentru a te smeri și umili. Ridică-te mereu, și mergi cu frică și cutremur pentru a le spovedi. Luptă împotriva lor, dar nu dispera niciodată, orice ți s-ar întâmpla! Puterea în fermitatea ortodoxă vine foarte încet, treptat-treptat; ceea ce faci în fiecare zi, te ajută să o construiești; iar dacă se întâmplă să cazi, umilința căderii și conștiința propriei slăbiciuni de sine o construiesc frumos.. 
Ridică-te mereu și vei fi în câștig duhovnicesc!"