* Să nu vorbești fără să gândești; și să nu dai drumul la cuvinte până nu le măsori! 
Când te interesează ce părere au oamenii despre tine - este din mândrie sau din părere de sine. 
Nu contează ce părere își fac oamenii despre tine, cel mai mult contează părerea Lui Dumnezeu. 
Să ne aducem aminte de aceste cuvinte, mai ales când mergem la spovedanie: 
"Trufia este lucrul care ne leagă cel mai strâns limba, ca să nu spunem "Sunt păcătos!"
(Părintele Calistrat Chifan) 

* Smerenia este atingerea cu sufletul de voia dumnezeirii și de starea de sfințenie.
(Sf. Ignatie Brancianinov) 

* Cel sfânt și smerit, nu știe că este smerit și sfânt, știe că este păcătos și cere mereu iertare de la Dumnezeu în rugăciune:"Miluește-mă pe mine păcătosul!"
(Rugăciunea de pocăință)

* Culmea smereniei și adâncul ei îl găsim la marele Apostol Pavel: "M-am făcut tuturor toate, ca pe toți să-i fac una în Hristos."
(Epistole)

* Iar măsura "lepădării de sine" o găsim la marele rege David în psalmi:"Eu sunt vierme și nu om!"
(Psalmi)

* Omul cu deșertăciunea s-a asemănat, zilele lui ca umbra trec.
(Psalmi) 

* Ne învață marele părinte, Sfântul Marcu Ascetul: 
"Dacă am stărui în smerita cugetare, nu ar fi nevoie să fim pedepsiți, deoarece toate relele și necazurile ni se întâmplă pentru înălțarea minții noastre.”  

* Dumnezeu, celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har. 
(I Petru)

* Smereşte-te, deci, înaintea Domnului, nu te cruţa, nu te teme de faţa omului. Descoperă-ţi ruşinea, ca să te speli, arată-ţi rănile, ca să te curăţești, povesteşte toate nedreptăţile tale, ca să te îndreptezi. Cu cât vei fi mai lipsit de milă faţă de tine însuţi, cu atât mai milostiv va fi faţă de tine Domnul şi vei pleca plin de dulcele simţământ că eşti miluit. Acesta este harul Domnului nostru Iisus Hristos, dat de El celor ce se smeresc prin mărturisirea nefăţarnică a păcatelor pe care le au.
(Sfântul Marcu Ascetul)