0:10 AM
Părintele Hrisostom Filipescu - Iartă, iubește, binecuvintează! Ești o minune!

Și-o să plângi. Și-o să-ți fie dor. Și-o să regreți. Și-o să pierzi. Și-o să pleci. Și-o să te doară. Și-o să înveți. O să înveți să trăiești cu toate. O să înveți să trăiești cu lacrimile în gât. Și-o să înveți să le pui lacăt. O să înveți să trăiești cu dorul, chiar dacă vei simți cum mușcă din tine cu fiecare zi ce trece. O să înveți să trăiești cu regretele... în ciuda apăsării lor asupra sufletului tău. O să înveți să trăiești cu pierderile, chiar dacă îți vei simți brațele reci... O să înveți să trăiești cu durerea, chiar dacă la un moment dat vei simți că te sufocă. O să înveți să zâmbești când îți vine să plângi sau când ai sufletul la pământ. O să înveți să privești oamenii în ochi și să le înfrunți cuvintele nedrepte. O să înveți să mergi drept și sigur pe tine. O să înveți să maschezi orice urmă de îngrijorare și-o să înveți să spui pe celebrul "sunt bine" când de fapt ești praf. O să înveți să trăiești cu uitarea. O să înveți să uiți... O să înveți să lași oameni în spate și să-ți continui drumul. O să înveți să fii puternic. Viața o să-ți predea fiecare lecție, și dacă nu o înveți din prima, nu-i nimic, ți-o repetă până îți intră în sânge. Așa că, fii fără grijă, c-o să înveți! Cu sau fără voie...

Dragă suflete, de unde ai atâta putere? De unde atâta putere de a ierta și a zâmbi în continuare, când știi bine câte lacrimi ai avea de vărsat? De unde mai ai speranță? De unde îți aduni încă forța și îndrăzneala de a visa? De unde? Mă uimești!
 

Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi...
Lipim şi dezlipim etichete pe oameni. Tragem pe unii sau pe alţii de mânecă, încercând să schimbăm păreri. Ne consumăm energia preocupându-ne de ceea ce gândesc alţii despre noi. Acumulăm frustrări, ne încărcăm sufletele cu griji inutile şi ne alimentăm imaginaţia cu tot felul de închipuiri. Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi. Datul cu părerea despre orice, oricând, oriunde, încurajat de mass-media devine o a doua fire a omului mic. Prejudecăţi. Utopii. După ce malaxorul vieţii ne frământă bine, uneori și cea mai amărâtă bucățică de pâine ți se pare cea mai dulce. Mai ales după ce viața ți-a dat jos „ochelarii de cal”, acele apărătoare care nu îţi permit să vezi lateral ceea ce ar trebui: suferinţele şi nevoile celor de lângă noi, frumosul din jurul nostru, binele şi intenţiile bune, şansele care ni se acordă, oamenii care merg alături de noi, natura.

Astăzi greșesc eu și tu mă ierți. Mâine greșești tu și eu te iert. Poimâine greșim amândoi și alții ne iartă și tot așa. Și deasupra tuturor și în noi adie Duhul Sfânt în Lumină lină. Ne emoţionează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandreţea unui bătrân, amintirea cuiva drag…
Ai adus ceva frumos și bun pe lume? Ai făcut pe cineva fericit astăzi? Iubești sau urăști? Acționezi sau ești indiferent? Înțelegi fără explicații? Crezi fără să vezi? Auzi fără cuvinte? Vezi cu ochii închiși? Simți fără atingeri? Când te uiţi în oglină, ce vezi? Când viața îți rupe paginile viselor, râzi de mulțimea viselor ce apar după. Sufletul nu este limitat la un număr fix de iubiri. Nu rămâne într-o baltă de pierzanie.

Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea, încerc să învăț câte ceva de la fiecare. Și, Doamne, ce minune este viața! Mai ales după ce îți tragi sufletul că ai alergat de tine ca să te întâlnești cu Tine…
Am să iubesc până la sfârșitul lumii. Iar sfârșitul lumii e sfârșitul meu. Când am murit, lumea mea s-a sfârșit. Așadar, se cuvine să mă preocupe sfârșitul meu, nu sfârșitul lumii. A semnat cineva vreun contract că trăiește 70 sau 80 de ani?! Oricând povestea vieții noastre se poate încheia, brusc sau lin. „Apocalipsele” contemporane sunt în mintea și în inima mea, când urăsc, mint, invidiez, judec, etc. În mine e Raiul, în mine e iadul. În mine e lumina și în mine e întunericul.
Așadar, suflet drag, trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viața ta. Astăzi poate fi cea mai frumoasă zi, de tine depinde ce alegi. Fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur.
Iartă, iubește, binecuvintează! Ești o minune!

Vizualizări: 2919 | Adăugat de: mariusdumitru777 | Tag-uri: iubește, Filipescu - Iartă, binecuvintează! Ești, Hrisostom, Părintele, minune! | Evaluare: 2.0/2

Alte articole

Dacă nu știi să iubești, nu vine harul Lui Dumnezeu

Prof. universitar dr. Dumitru Constantin Dulcan - Despre Iisus

Părintele Cleopa - Dumnezeu ne va judeca pe toți după 4 legi

Vrei să ajungi să fii chip îngeresc? Iubește!

Dumnezeu mi-a dat mâini, mi-a dat suflet, mi-a dat judecată şi eu trebuie să le utilizez pentru binele oamenilor

Total comentarii : 0
avatar