Pe mine războiul ăsta m-a terminat complet. Și fizic. Mi-e rău îngrozitor de atâta moarte și durere. Ipocriții îmi zic de Serbia, Siria... Iertați-mă că n-am plâns pentru ei, dar știam sporadic și filtrat de ororile de acolo. Aici ni s-a vărsat toată copaia iadului în inimi. 
Îmi vine să caut o vizuină,  să mă târăsc acolo și să mor. Nu mai pot de atâta suferință! Și aici mă refer la bombardamente, ucideri, distrugere, perversiune, scuturi umane, violența de a te ascunde în spatele civililor, deci, mă refer la toată mizeria.
 Și mai ales la înverșunarea tâmpă a celor ce justifică eretic și ucigaș uciderea. Faptul că există pe lumea asta atâția psihopați mă înfricoșează. Îmi dau seama de eșecul nostru de a încreștina adânc lumea, de răul absolut ascuns în rărunchii umanității, de oroarea superstiției ca negoț cu Dumnezeu fără iubire, De fațada aurită a unei hâde inadecvări obsedate de materie. 
Când moartea dansează pe străzi, înțelegem că am eșuat.
Și încă un lucru: de acum voi petrece mult mai puțin timp cu rănile și greșelile altora, și mai mult cu ale mele. 
Iertați-mă!