Când a căzut cetatea Constantinopolului, de au intrat turcii călare în bisericile ortodocşilor, în piaţă se afla un negustor de icoane.
 Vine la el un soldat turc, şi-l întreabă:
- Ce vinzi tu acolo?
- Icoane, răspunde negustorul.
 Atunci, turcul ia pe rând câte o icoană şi-l întreabă pe negustor ce reprezintă fiecare:
- Acesta Cine-I?
- Acesta este Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Turcul aruncă icoana şi spune:
- Allah e Dumnezeu, nu Acesta!
 Pe Acesta nu-L cunosc.
 Apoi ia icoana Maicii Domnului, şi-l întreabă:
- Aceasta Cine-I?
- Este Maica Lui Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Turcul spunând că n-O cunoaşte, ia altă icoană şi-l întreabă pe negustor:
- Dar acesta, cine-i ?
- Acesta este Sfântul Ierarh Nicolae.
- Şi ce face el? Îl întreabă mirat turcul.
- Ne păzeşte de hoţi.
- Păzeşte de hoţi?
- Da.
- Acesta da. Am nevoie de un paznic care să păzească casa de hoţi cât sunt eu plecat la oaste.
Şi ce trebuie să-i dai ca să mă păzească?
- Să-l pui pe perete, să-i dai de mâncare candela cu ulei, pui foc ca să se încălzească şi să aibă lumină, atunci nu se mai pot apropia hoţii de casa ta.
Dar să-l așezi pe peretele dinspre Răsărit, că numai acolo îi place să stea.
- Da?!? întreabă mirat turcul. Atunci, pe acesta îl iau la mine, ca să-mi păzească casa.
A luat turcul icoana Sfântului Ierarh Nicolae, candela cu ulei aprinsă de la negustor şi le-a dus acasă.
Când s-a întors turcul de la oaste, găseşte casa în bună rânduială şi îi mulţumeşte Sfântului Ierarh Nicolae. Într-un târziu îl caută vecinul, zicându-i:
- Vecine, te-am căutat mai devreme şi nu erai venit, m-am mirat că ai lăsat casa deschisă, dacă intra un hoţ şi te fura de tot ce ai în casă?
- N-ai observat, vecine, că am un paznic în casă?
- N-am văzut pe nimeni, unde ai pus paznicul să păzească?
- Pe perete, pe Nicolae, el de trei zile îmi păzeşte casa, îi dau de mâncare şi lumină, iar el nu lasă hoţii să intre în casă.
- Tabloul acela de pe perete îţi păzeşte ţie casa?
- Ho,ho şi încă cum!
- Cred că te-ai îmbolnăvit, vecine!
- Nu ştii tu ce paznic bun e Nicolae!
A plecat vecinul, gândind despre turc că de atâta oaste s-a sclintit la minte şi a luat-o razna.
,,Cu adevărat vecinul ăsta a înnebunit. Ce-ar fi să-i iau nişte lucruri şi să-i golesc o jumătate de casă, să vadă că un tablou de pe perete nu poate să-i păzească lui casa...”
Aşa a şi făcut.
A strâns într-un cearceaf lucruri, încât a golit o jumătate de casă şi aştepta să vadă reacţia turcului când se va întoarce.
Seara, când s-a întors turcul de la oaste a văzut că jumătate din casă a fost golită.
Atunci s-a mâniat şi a început să-l certe pe Sfântul Nicolae.
După ce l-a certat bine şi s-a răcorit, l-a cuprins o mustrare de conştiinţă şi o milă faţă de Sfântul Nicolae, zicându-i:
- Nicolae, iartă-mă că am fost rău cu tine, te-am ţinut zi şi noapte, 4 zile încontinuu, ca să-mi păzeşti casa şi nu te-am lăsat să te odihneşti.
Ai fi fost obosit şi te-a cuprins somnul, de au putut să intre hoţii în casa mea şi să mă fure.
În noaptea asta păzesc eu ca să te poţi odihni, dar mâine să nu laşi pe nimeni să-mi intre în casă.
În a cincia zi, umple turcul din nou candela cu untdelemn, îi dă de grijă sfântului să păzească şi pleacă.
Dimineaţă, după ce a plecat turcul la oaste, vecinul vine să vadă dacă turcul şi-a băgat minţile în cap şi dacă a mai lăsat uşa deschisă.
Uşa era din nou deschisă, icoana pe perete şi uleiul ardea în candelă.
Satana îi dă în gând să ia şi ce a mai rămas din casă şi să-i lase turcului casa goală.
A strâns totul într-un cearşaf în mijlocul casei.
Înainte de a lua lucrurile să le ducă la el acasă, vrăjmaşul îi dă prin minte să fure şi icoana de pe perete cu tot cu candelă.
Când s-a întins să apuce icoana, i-au înţepenit mâinile pe ea, încât nu a mai putut să le desprindă toată ziua până ce a venit turcul seara de la oaste.
Seara, când turcul intră în casă, vede în mijlocul casei adunate toate lucrurile, pe vecinul lui întins pe perete cu mâinile lipite de icoană, gemând şi răcnind de durere:
- Vecine… roagă pe Nicolae să-mi dea drumul, că de dimineaţă mă ţine aşa, mă dor mâinile de parcă-mi sunt tăiate! Eu ţi-am luat lucrurile. Am vrut să fac o glumă, am crezut că ai înnebunit de ţi-ai pus paznic un tablou. Iartă-mă vecine, că bun paznic ţi-ai găsit!
În acel moment i s-au desprins mâinile de pe icoană.
Atunci, turcul i-a mulţumit Sfântului Ierarh Nicolae:
- Îţi mulţumesc Nicolae, că ai prins hoţul şi l-ai pedepsit.
În ziua aceea şi vecinul a căutat la piaţă icoana Sfântului Ierarh Nicolae ca să-i păzească casa.
Aşa s-a dus vestea întâmplării în rândul multor turci care cumpărau icoana Sfântului Ierarh Nicolae.
Aşa se face că şi astăzi, găseşti prin casele unor turci icoana cu Sfântului Ierarh Nicolae.
p.s.
Se spune că istorioara ar fi scrisă de Parintele Ilarion Argatu de la Boroaia - Suceava
_______________
 Foto 1:
Paznicul de la Chailly este o pictură realizată de pictorul român Nicolae Grigorescu în anul 1867. Lucrarea aparține Muzeului Național de Artă al României, nu a fost datată de către artist, dar a fost semnată în partea stânga jos a ei. Acest tablou a figurat la Expoziția Universală de la Paris din 1867 sub titlul Chasseur dans les bois . Există două picturi de acest fel, unul dintre ele este expus astăzi la Muzeul Zambaccian.
Foto 2:
Icoana Sfantului Nicolae, veghind cu candela aprinsă