Să nu te indignezi, nici măcar în tine, pentru nici o acuzație nedreaptă ce ți s-ar aduce. Este un lucru rău. Și răul începe prin gânduri rele. Când te amărăști și te indignezi, fie doar cu gândul, îți strici atmosfera duhovnicească. Împiedici Sfântul Duh să lucreze și îngădui diavolului să mărească răul. Tu trebuie să te rogi totdeauna, să iubești și să ierți, alungând de la tine orice gând rau.
Nu trebuie să-ți duci lupta creștinească cu predici și contestații, ci cu o adevărata iubire ascunsă. Când contestăm, ceilalți reacționează. Când îi iubim, sunt mișcați și-i câștigăm. Când iubim, credem că noi le oferim ceva celorlalți, pe când, în realitate, întâi ne oferim nouă înșine. Iubirea cere sacrificii. Să sacrificăm cu umilință ceva de-al nostru, care în realitate este al Lui Dumnezeu.
Când te trezești noaptea, să nu te întorci pe partea cealaltă pentru a adormi la loc. Să te ridici, să îngenunchezi în fața Celui Răstignit și a Sfinților și să te rogi smerit și cu iubire. O jumătate de oră, un sfert, zece minute, cinci, cât poți.
Să te rogi fără neliniște, în pace, cu încredere în grija și iubirea Lui Dumnezeu. Nu te osteni când te rogi... Să-L rogi pe Dumnezeu să te facă vrednic de iubirea Sa. Să faceți câte metanii puteți în rugăciune, chiar dacă asta vă obosește. Când rugăciunea este însoțită de sacrificiul nesilit, se face mai plăcută și mai roditoare în fața Lui Dumnezeu.
Omul Lui Hristos trebuie să-L iubească pe Hristos, și când Îl iubește pe Hristos, scapă de diavol, iad și moarte.
 

Să fim smeriți, însă, să nu vorbim de smerenie. Vorbirea despre smerenie este o capcană a diavolului, care aduce cu sine deznădejdea și delăsarea, în vreme ce adevărata smerenie aduce cu sine nădejdea și lucrarea poruncilor Lui Hristos. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți trimită sfânta smerenie. Nu pe aceea care spune: "sunt cel din urmă, sunt nimic..." Aceasta e smerenie diavolească. Smerenia cea sfântă e dar de la Dumnezeu. Dar. Harismă. Nu provine din strădaniile noastre. Pregătește-te și cere-I Lui Dumnezeu acest dar sfânt.
 

Deschide-ți inima cu simplitate, nesilit, spontan, înaintea Domnului nostru.[...] Să fii plăcut. Să iubești tăcerea, pentru că doar astfel inima ta va vorbi Lui Hristos. Spune vorbe puține, dar cu miez. Să iubești osteneala trupului și oboseala, fiindcă acestea întăresc trupul și sufletul deopotrivă.[...] Tăcerea să-ți fie tainică, adânc în inimă. Nu-ți vădi tăcerea, să o priceapă toți. Spune două-trei cuvinte, dar lăuntric, nu conteni a te ruga Domnului pentru toți.
 

Să spui mereu adevărul! Să faci totul cu calm. Să te rogi pentru a deveni mai bun.
Să faceți mereu binele, fiindcă. altminteri e vai de voi!
 

Și, deși de mic copil făceam multe păcate, când m-am reîntors în lume, am continuat a face păcate, care până astăzi s-au înmulțit foarte mult. Lumea, însă, m-a luat de bun și toți strigă că sunt sfânt. Eu însă, simt că sunt cel mai păcătos om din lume.
 

Astăzi, oamenii caută să fie iubiți și de aceea eșuează. Corect e să te intereseze nu dacă ei te iubesc, ci dacă tu Îl iubești pe Hristos și pe oameni. Doar astfel sufletul îți este implinit.
Să-L rogi pe Dumnezeu să te facă vrednic de iubirea Sa.[...] În rugăciunea ta să-I ceri Lui Dumnezeu să se facă voia Sa pentru tine. Acest lucru îți este cel mai de folos.
Când te înhață satana și te apasă, să nu rămâi nemișcat, așa cum rămân unii ce devin melancolici și cad pe gânduri ore întregi, ca și când i-ar preocupa probleme importante, deși nu e vorba despre așa ceva, ci pur și simplu sunt robiți de satana. Să fii pregătit să reacționezi, să te opui, să respingi asediul satanei, așa cum pe un om pe care îl prind raufăcătorii și-l blocheaza, face o mișcare bruscă și, dând din mâini, îl impinge, scapă din strângerea lor și se îndreaptă spre altă directie, spre Hristos, care îl eliberează.
 

Zădărnicie e tot ce iei din egoism. Veșnicie este tot ce dai din iubire. Iar cea mai generoasă veșnicie este să primești cu iubire, pentru a dărui bucuria reciprocității aceluia ce ți se oferă cu iubire.
 

Când te rogi pentru un om pe care îl muncesc patimi păcătoase, să nu i-o spui, fiindcă diavolul va afla și va ridica îndârjire în sufletul tău, și astfel rugăciunea ta nu va da rod. Să te rogi pentru acel om în taină și, astfel, rugăciunea ta îl va ajuta.
Să nu te necăjești, măi, niciodată! Hristos a Înviat ca să ne dea multă iubire și bucurie, încă de pe acum. Așadar, de acum să începem să participăm tot mai intens la ziua luminată a Împărăției iubirii Lui Hristos, unde nu se înserează niciodată.
 

În taină îmbrățișează-ți în inima-ți întreaga obște și întreaga Biserică. Nu te lupta cu ceilalți, nici nu încerca să faci să dispară sau să corectezi cusururile celuilalt. Iubește-l așa cum e, cu defectele sale. Domnul se va îngriji de acestea. Să-ți sfințești tăcerea, să nu fie neroditoare.
 

Nu mi-e frică de iad și nu mă gândesc la Rai. Îi cer numai Domnului să fie milostiv cu toată lumea și cu mine.
 

- Cuvioase, spuneți ceva despre viața duhovnicească.
- Oricine nu se pocăiește, va fi pierdut.
- Acesta e un cuvânt greu, cuvioase.
- Ți-l voi spune încă o dată: oricine nu se pocăiește, va fi pierdut.
 

Mai întâi, iartă-i pe aceia care te întristează.
Fii atent, căci trebuie să ne luptăm până când ne vom da ultima suflare. Fii cu băgare de seamă.
 

Iubiți-L pe Hristos! Hristos este totul, este izvorul vieții. Toate cele frumoase sălășluiesc în Hristos. Iar departe de Hristos: tristețea, melancolia, mânia, supărarea, amintirea rănilor ce le-am primit în viață, a greutăților și a ceasurilor de agonie. Iubiți-L pe Hristos și să nu vreți nimic în locul iubirii Lui.
De nu vă veți reveni și nu veți fi precum copiii, nu veți intra în Împărăția cerurilor!

(Sfântul Porfirie Kavsokalivitul)