Când se vede demonul mândriei că prinde rădăcină?
Când îți vezi fratele pe o treaptă mai sus decât tine și nu poți să te bucuri, ci fie îl pedepsești cu pricinuirea durerii de suflet; fie îl tragi de picior, fie îi născocești fel de fel de minciuni față de semeni, numai - numai să-l murdărești cu sminteala ta, iar pe 
ceilalți îi îndepărtezi de el.
Luare-aminte doară, pe tine te murdărești, nu pe el!
Când vezi că tu nu poți face ce face el, dar judeci și pizmuiești și nu vezi și crucea prin care acel om a dobândit harismele pe care le are și prin care face lucrarea Domnului.
Când pretinzi că ești smerit, dar, de fapt ești mult departe de a ști măcar să iubești și să dăruiești.
Smerenie fără iubire curată nu există!
Și nu uitați, dragii mei, că mândria și minciuna merg braț la braț cu căderea din pacea lăuntrică.
 

(Părintele Constantin Galeriu)