Aşa trebuie lucrat: să ştiţi, o lacrimă nu rezolvă problema, o ieşire isterică nu rezolvă problema. Am întâlnit şi expresii de genul acesta: „Părinte, dumneavoastră nu vă lipseşte nimic!” Eu care ştiu că sunt plin de datorii şi am multe probleme. Totdeauna le spun: „Să dea Dumnezeu să fii tu bogat toată viaţa cât am eu, că atunci eşti cel mai fericit, dar îţi va părea rău de vorba pe care ai spus-o, pentru că banii nu ajung niciodată, chiar dacă ai un 5 lei sau un 10 lei. O carte de rugăciuni mai trebuie să o dai de pomană.”

Şi eu am ales, să dau o pâine de pomană şi o carte de rugăciuni. Eu am ales să fac milostenie cu cartea de rugăciuni. De ce? Cartea de rugăciuni e o pâine de fiecare zi, pe când pâinea ţine o zi. Şi au zis: „Părinte, mai bine miluiţi un sărac, decât să împărţiţi cărţi. „Nu e treaba dumitale, aceasta e treaba mea. Eu hotărăsc ce trebuie să fac.” Şi de ce lucrul acesta? Mai bucuros sunt să stea el cu cartea de rugăciuni în casă şi să n-o citească, că tot conştiinţa îl trezeşte într-o zi, decât să stea cu pâinea mucegăită sub masă că a primit-o de la mănăstire şi nu a putut-o mânca într-o zi. Relaţiile vor fi aceleaşi, totul ţine de educaţie. Dacă eşti educat, te limitezi, dacă nu eşti educat, nu te limitezi, adică începi să cârteşti. Ştiţi cine este primul vinovat? Dumnezeu.

A venit într-o zi cineva la mine şi mi-a spus aşa:

– Părinte, chiar m-am deznădăjduit.

– Care este motivul?

– M-am băgat în datorii până peste cap, mă rog şi Dumnezeu nu mă ascultă.

– Băiatule, hai să ne uităm amândoi la Dumnezeu să vedem cum arată. Uite şi tu cum arată, pe cruce, gol, cu o pânză dinainte să nu se vadă părţile trupului, bătut în cuie, sărac, plin de sânge şi murdar şi ce vrei să-ţi dea ţie? Ce are El? Unde are bancă deschisă, unde are CEC, unde are bani, unde ţine conturile, unde are bursa de valori? Cum gândeşti? Lui îi ceri? El a spus aşa: "Eu am venit ca lumea să aibă viaţă şi să o aibă din belşug, adică veşnică, să se mântuiască."

A spus Dumnezeu undeva în Scriptură că dacă te rogi bine, te umpli de bani? Omule, vezi că greşeşti! Mai mult, ai făcut şi blasfemie! Tu vii la un sărac care S-a născut într-o colibă, L-a născut Mama Lui într-o peşteră de oi şi nu L-a putut primi nimeni în casă, a rupt mama poalele şi L-a înfăşurat, şi tu vii să-I ceri bani! Bravo! Tu, în loc să-I ceri sănătate şi minte ca să nu mai cheltuieşti nechibzuit, tu îi ceri bani. Tu ai impresia că El are bancă de bani!

A plecat aşa de ruşinat, nu a mai scos o vorbă. Acesta este dialogul cu un bogat necredincios.

Extras din "Despre Familia Ortodoxă – Interviuri cu Părintele Calistrat" Ed. Haritina, 2011, pag. 392-394