Nu vom putea dobândi dragostea, dacă nu facem absolut nimic sau dacă suntem indiferenţi. Se cere multă luptă şi, înainte de toate, se cere smerenie. Gheronda este cât se poate de clar în această privinţă: "HRISTOS nu o să ne iubească, dacă noi nu ne vom învrednici de dragostea LUI. Ca să ne iubească, trebuie să vadă o schimbare în viaţa noastră. Doreşti, cauţi, te zbaţi, încerci, te rogi, însă vezi că viaţa ta nu se schimbă în nici un fel. Te pregăteşti să dobândeşti acelea pe care HRISTOS le doreşte pentru tine, ca să poţi să primeşti înlăuntrul tău DUHUL SFÂNT, dar El nu va putea să vină, dacă nu există ceea ce îi trebuie neapărat omului. Care este acest lucru? Este vorba de smerenie. Dacă nu există smerenie, nu putem să Îl iubim pe HRISTOS. Ni se cere smerenie şi slujirea Lui DUMNEZEU fără a aştepta ceva în schimb."
Gheronda, însuşi avea această smerenie adâncă, fiindcă se simţea în siguranţă, iubit de DUMNEZEU. Trăia în dragostea Lui DUMNEZEU şi pentru dragostea Lui DUMNEZEU. Acest lucru îi era de ajuns şi chiar îi prisosea. Rugăciunea lui, pe care a păstrat-o până la sfârşitul vieţii, a fost: "Tot ce vrei TU, DOAMNE, tot ce vrea dragostea TA. Ştiu, nu sunt vrednic de Dragostea TA. Şi în iad de mă arunci, mie îmi e de ajuns să ştiu că eşti alături de mine. Un singur lucru vreau, un singur lucru doresc, un singur lucru îţi cer: să fiu cu TINE, unde vrei şi cum vrei TU!”

(Părintele Porfirie Kafsokalivitul)