*Când ești trist și îndurerat, să zici: "Doamne, vino și rămâi în inima mea!"

*Omul care nu se roagă se umple de draci și începe să se închine la idolii pe care îi întâlnește: sinele, elita, plăcerea, puterea, averea, mintea omenească.

*Dacă nu te-ai îndrăgostit de Liturghie aici pe pământ, Dumnezeu nu te va trimite să te plictisești o veșnicie în Liturghia cerurilor. Iubirea naște... ura ucide.

*Să învățăm în vreme bună să vorbim cu Dumnezeu în rugăciune, pentru ca atunci când va veni urgia cumplită, să ne răspundă cu milă.

*Banii mulți și nemunciți schimbă mintea, din cufăr de lumini, în oală de noapte.

*Diavolul nu poate crea nimic. Doar imită monstruos pe Creator. Așa că îți va promite salvarea și viața în timp ce vrea să te ucidă.

*Vorba Părintelui Iustinian de la Văratec: "Frate, numa boul nu are îndoieli!"

*Dacă n-ar exista viața veșnică, lumea aceasta ar fi iadul, cea mai crudă lume imaginabilă, cea mai absurdă din univers, pentru cei mai mulți din ea.

*Nouă, preoților, ni s-a dat câte un țarc de suflete vii în țara lupilor.  Răspundem cu veșnicia pentru mântuirea lor. Noaptea lupii strică gardul și răpesc câte o oaie. Cârpim gardul cu sufletele noastre. 
Și acum ni se impune desființarea gardurilor pentru egalitatea de șanse a lupului cu mielul.

*Nu putem șterge lacrimile lumii, dar putem să îi iubim cu iubirea răstignită a Lui Hristos.

*Trăim în plină schizofrenie planetară. Libertatea - așa cum profetic a arătat Dostoievski - a devenit o povară, un jug, un blestem, un stigmat pentru cei posedați de duhul robiei veșnice. E era întunericului mai asurzitor decât veacurile. 
Nu mă înțelegeți greșit! Nu am niciun fel de așteptări de la oameni care de bună voie și-au vândut sufletul diavolului. Din ăștia au fost, sunt și vor fi mereu. 
Mai grav e că schizoidia malefică a veacului omorâtor de sfinți s-a infiltrat adânc. Urâciunea pustiirii a ajuns până în Sfântul locaș. Oamenii Lui Dumnezeu uneori, deseori, lucrează în aceeași ipocrizie lunecoasă, mesianic materialistă,  robită de domnia stăpânului acestei lumi. 
Un exemplu care mă doare. Oamenii care perorează lacrimogen pe teme filocalice, care extrag prestigiu și legitimare din sfinții văzători ai luminii necreate, trăiesc și participă în adunături unde sfinții ăștia pe care ei îi citează acerb, ar MURI de groază, de revoltă și de durere. 
Oamenii sfinți care și-au dat viața pentru apărarea credinței curate mântuitoare sunt folosiți viclean în sofisme sincretice, eretice în sensul pierzător, în constructe mincinoase, servile duhului morții și generatoare de ochii ai dracilor. 
Părintele Gherontie, un bătrân - fie-i țărâna aripilor ușoară - spunea: "Banii, de oriunde ar veni ei, sunt plini de sânge. Dacă pui mâna pe ei, te pătezi pe mâini de moarte."

(Pr. lector universitar Ioan Valentin Istrati)