8:56 PM
Părintele Arsenie Boca - Să veniți la mormântul meu! De dincolo vă voi putea ajuta mai mult!

"Dacă ar veni cineva la mine şi mi-ar spune că pot săpa un tunel până la capătul pământului ca să-l întâlnesc din nou pe părintele Arsenie Boca, să ştiţi că aş fi gata să sap. Toată viaţa! Aşa foc mi-a lăsat în inimă omul ăsta!”  
 

Gheorghe Vâlcea i-a sculptat crucea de mormânt părintelui Arsenie Boca. A lucrat ca tâmplar alături de el, timp de 12 ani, devenind buni prieteni. Astăzi, Gheorghe Vâlcea este unul dintre puţinii martori ai ultimilor ani petrecuţi pe pământ de părintele Arsenie.
Părintele Arsenie venise în urmă cu câteva luni la el, la spital. Pe Gheorghe Vâlcea îl chinuia o durere cumplită de picioare. Suferea de ea încă din tinereţe, dar acum nu-i dădea nicicum pace, aşa că se internase.
Când a deschis uşa, au înlemnit cu toţii. În jurul bărbatului cu barbă albă şi ochi sfredelitori plutea ceva, o boare de sfinţenie nenumită, care te ţintuia. A venit la el la pat şi i-a spus simplu: „Nea Vâlcea, aş dori să vii cu mine să-ţi arăt ce trebuie să mai faci la Prislop.”

 

Încet, ca prin minune, a putut păşi fără să mai simtă durerea aceea sfâşietoare. Au plecat împreună din spital.
Pe drum, i-a spus la fel de direct: „Nea Vâlcea, eu voi pleca dincolo. Am de la Domnul o altă misiune. După ce voi părăsi lumea asta, totul se va schimba în ţară. Nu-ţi pot spune amănunte, pentru că i-aş panica pe oameni. Dar voi fi alături de tine mereu. Din lumea cealaltă te voi putea ajuta mai mult. Să vii la mine la mormânt.” L-a ascultat buimăcit. Deşi bătrân, părintele Arsenie era în plină putere. Şi acum îi vorbea de moarte şi de lumea cealaltă... L-a crezut, dar a sperat mereu, până în ultima clipă, că nu va fi aşa. Că părintele va mai face un miracol, încă unul, între atâtea sute câte săvârşise în timpul vieţii şi-şi va prelungi şederea în lume.
Însă, cu timpul, nădejdea aceasta s-a risipit. Părintele l-a pus să-i lucreze şi crucea. Una simplă, de lemn, acoperită cu scândură, aşa cum îşi mai dăltuiesc şi acum ţăranii din Ţara Zarandului, locul în care părintele văzuse lumina zilei. De scris n-a scris nimic pe faţa ei. A aşteptat până în ultima clipă.
„Arsenie Ieromonahul” Atât. Aşa voise părintele, desenând el însuşi literele pe patul de moarte. Un testament care să fie pus la căpătâiul lui. O cruce la care se vor închina sute de mii de oameni, mulţimi ce se vor scurge ca un fluviu de rugăciune spre mormântul smerit de la Prislop.
„Să veniți la mormântul meu! De dincolo vă voi putea ajuta mai mult!”

 

Gheorghe Vâlcea e şi el acum un om în vârstă. De câte ori aminteşte de părintele, ochii i se împăienjenesc de lacrimi. Anii l-au ajuns din urmă, dar nu l-au potopit. Deşi e aproape octogenar, continuă să lucreze şi acum în atelierul lui din Comarnic. Aici, printre scânduri, cuie şi dălţi, a petrecut împreună cu marele duhovnic al Ardealului ani în şir. Ultimii doisprezece ani ai vieţii părintelui. Cei mai enigmatici şi mai puţin cunoscuţi.
A fost o legătură cu un om care e mai presus de noi, o legătură care depăşeşte lumea aceasta.

"El nu mă supărase cu nimic, dar era de o delicateţe extraordinară şi a vrut să fie sigur că sunt cu cugetul împăcat. De atunci, ne-am văzut mereu...”

Vizualizări: 1965 | Adăugat de: mariusdumitru777 | Tag-uri: mai, voi, mormântul, Boca - Să, ajuta, meu! De, mult!, putea, Părintele, Dincolo, veniți, la, , arsenie | Evaluare: 3.0/2

Alte articole

Părintele Ioan Istrati - De 250 de ani lingurița asta Îl dăruiește pe Hristos lumii

Cuvinte de folos de la Monahul Iosif Vatopedinul din Muntele Athos

Părintele Ioan Istrati - Doamne, dă-mi puterea să iubesc pe cei ce mă rănesc, că altfel nu mă voi putea mântui

Părintele Ghelasie Țepeș - Întoarceți-vă la Dumnezeu!

Arhimandrit Justin Pârvu - Rugăciunea din inimă va fi singura noastră izbăvire!

Total comentarii : 0
avatar