Mai mult de jumătate dintre pacienții aflați în stadii terminale au suferințe fizice dublate de veșnicele neînțelegeri legate de avere. 
Atunci când vrea să spună despre o relație cu un semen că-i funcțională, românul zice că „n-are nimic de împărțit cu el”. Cumva, e bine știut, că împărțeala n-ar fi niciodată cu pace.
România nu are încă dezvoltată o cultură a instituției testamentului, această variantă părând foarte telenovelistică pentru mulți dintre noi.
Consecințele?
Pacienți care pe patul de moarte sunt vizitați de notar mai des ca de medic. 
Pacienți ce printre agonii și come își văd pentru prima dată unele rubedenii mai tinere.
Pacienți pe care urmașii i-ar împărți pe din două cu sabia, ca Solomon copilul.
Pacienți care nu acceptă tratamentul opioid pentru durere, de teamă ca nu cumva cineva să le atace hotărârile după moarte.
Dacă ai o brumă de pământ sau orice alt nimic, stabilește până ești citov care la cine rămâne. Altminteri, te vor pomeni doar la apel și recurs.

(Preot și medic Bogdan Chiorean)